Generator de cod

Treceți la fila Code Generator din bara de instrumente. Fila afișează în stânga codul întregului document, iar în dreapta acestuia un panou de opțiuni cu titlul Code Generator, în care alegeți limbajul, baza de date, stilurile de denumire și, pentru unele ținte, delimitatorul.
Panoul se deschide singur, cu excepția cazului în care editorul este mai îngust de 640 px când fila se deschide prima dată. Butonul Hide options din partea de sus a panoului îl restrânge, iar butonul Show options din dreapta sus a codului îl readuce. Panoul rămâne deschis sau restrâns la schimbarea filelor cât timp editorul este deschis, independent de panoul filei Schemă SQL, și nu se salvează niciodată în fișier.

Faceți clic dreapta pe cod pentru a-i deschide meniul contextual: Language, Database, Table Name Case, Column Name Case, Bracket (doar pentru Doctrine, JPA și SeaORM), fiecare cu un submeniu care bifează valoarea curentă, apoi Options panel, care restrânge sau deschide panoul și este bifat cât timp acesta este afișat, și Save file.
Cât timp această filă este deschisă, căutarea rapidă oferă Database, Bracket (doar pentru Doctrine, JPA și SeaORM), Language, Table Name Case, Column Name Case și Code Generator: Options panel, care restrânge sau deschide panoul.

Aceeași vizualizare a codului este și fila Code Generator a panoului Proprietăți tabel, unde generează cod doar pentru acel tabel, în locul întregului document. Acolo nu are panou de opțiuni, iar meniul ei contextual schimbă aceleași setări, dar nu are nici Options panel, nici Save file.
Acolo unde codul întregului document începe cu importuri sau cu un antet, codul unui singur tabel începe cu cele de care are nevoie acel tabel, de exemplu <?php pentru PHP, import Foundation pentru Swift sau $schema pentru JSON Schema.

Codul este scris când fila se deschide și din nou de fiecare dată când se schimbă limbajul, baza de date, un stil de denumire sau delimitatorul. O editare a diagramei făcută cât timp fila este deschisă, de exemplu de un colaborator sau de un agent de programare, apare după ce părăsiți fila și reveniți sau după ce se schimbă una dintre aceste setări.

Panoul de opțiuni

Sub titlul Saved in the document, panoul listează Language, Database, Table Name Case și Column Name Case, urmate de Bracket cât timp limbajul este Doctrine, JPA sau SeaORM. Fiecare este o listă derulantă, iar o modificare rescrie imediat codul.
Când limbajul selectat ignoră Database sau stilurile de denumire, acestea rămân în panou, estompate, cu o mențiune sub ele, de exemplu Not used by DBML, și pot fi totuși modificate.
Butoanele Save file și Copy se află în partea de jos a panoului (consultați Salvarea sau copierea rezultatului).

Acestea sunt setările proprii ale diagramei, aceleași pe care le schimbă și meniul contextual, și căutarea rapidă. Opțiunea Database se salvează în fișier ca orice editare.
Opțiunile Language, Table Name Case, Column Name Case și Bracket se salvează doar cât timp blocarea lor din fila Setări este dezactivată (Bracket Type pentru Bracket), iar o diagramă nouă are toate blocările activate. Cât timp o blocare este activată, o modificare rescrie codul de pe ecran, dar fișierul păstrează valoarea blocată, iar diagrama se redeschide cu ea. Panoul nu arată niciun semn al blocării; pentru a păstra o alegere în fișier, dezactivați-i blocarea (consultați Blocare).

Limbaj

Sunt acceptate douăzeci și două de ținte, listate în trei grupuri – limbaje, ORM-uri, apoi scheme –, fiecare în ordine alfabetică. Lista din panou și meniul contextual separă grupurile printr-o linie, dar nu denumesc niciunul dintre ele:

Țintă	Grup	Relații	Indexuri	ON DELETE / ON UPDATE	Salvat ca
C#	Limbaj	—	—	—	.cs
Go	Limbaj	—	—	—	.go
Java	Limbaj	—	—	—	.java
Kotlin	Limbaj	—	—	—	.kt
PHP	Limbaj	—	—	—	.php
Rust	Limbaj	—	—	—	.rs
Scala	Limbaj	—	—	—	.scala
Swift	Limbaj	—	—	—	.swift
TypeScript	Limbaj	—	—	—	.ts
Doctrine	ORM	✓	✓	Doar ON DELETE	.php
Drizzle	ORM	✓	✓	✓	.ts
JPA	ORM	✓	—	—	.java
SeaORM	ORM	✓	Doar cele unice	✓	.rs
Sequelize	ORM	✓	✓	✓	.ts
SQLAlchemy	ORM	✓	✓	✓	.py
TypeORM	ORM	✓	✓	✓	.ts
AML	Schemă	✓	✓	✓	.aml
DBML	Schemă	✓	✓	✓	.dbml
GraphQL	Schemă	✓	—	—	.graphql
JSON Schema	Schemă	—	—	—	.json
Mermaid	Schemă	✓	—	—	.mmd
Zod	Schemă	—	—	—	.ts

Valoarea implicită este GraphQL. Fiecare țintă generează coloanele; marcajele ✓ arată ce mai generează.
Tabelele sunt generate în ordinea numelor, nu în ordinea în care se află pe pânză, iar indexurile sunt cele listate sub Indexes în panoul Proprietăți tabel, nu rândurile Keys de deasupra lor. SeaORM scrie doar indexurile unice, iar Mermaid marchează o coloană unică cu UK, dar nu scrie niciun index.
Toate țintele, în afară de Java, AML, DBML și Mermaid, scriu o coloană cheie primară ca non-NULL, indiferent dacă indicatorul Not Null este setat pentru ea sau nu. Java nu marchează nicio coloană nici ca acceptând NULL, nici ca non-NULL, iar AML, DBML și Mermaid păstrează indicatorul așa cum îl are diagrama.

Ce scriu unele dintre ținte:

• PHP: clase simple cu proprietăți publice tipizate, care încep cu <?php și declare(strict_types=1);.
• Doctrine: entități Doctrine ORM 3 cu atribute, pentru DBAL 4.2 sau o versiune ulterioară, fiecare coloană cu tipul DBAL și opțiunile ei pentru baza de date selectată.
• Rust: câte un pub struct pentru fiecare tabel, cu tipurile scrise prin calea completă, de exemplu chrono::NaiveDateTime sau rust_decimal::Decimal, fără nicio linie use.
• SeaORM: entități SeaORM 2.0 în formatul dens, fiecare tabel fiind un pub mod, astfel încât întregul text se compilează ca un singur fișier.
• Swift: câte un struct Codable, Hashable, Sendable pentru fiecare tabel, care necesită Swift 6.1 sau o versiune ulterioară.
• TypeScript: câte un export interface pentru fiecare tabel, care descrie rândul ca JSON, la fel ca schema Zod: o dată sau o oră este un string, iar o coloană care acceptă NULL este T | null.
• Zod: câte o schemă de rând Zod 4 pentru fiecare tabel și tipul pe care îl deduce, fără schemă de inserare și fără relații.
• JSON Schema: un singur document JSON Schema draft 2020-12, cu câte o schemă de rând pentru fiecare tabel sub $defs.
• Mermaid: un erDiagram, de tipul pe care îl redă GitHub, în care fiecare tabel este o entitate care listează fiecare coloană cu tipul ei și eventualul marcaj PK, FK sau UK, iar fiecare relație este o linie între cele două tabele ale sale.

AML, DBML și GraphQL sunt formate bidirecționale: fiecare este și o sursă de import. Consultați Importarea sau exportarea fișierelor. Celelalte scheme, JSON Schema, Mermaid și Zod, sunt doar de ieșire.
DBML scrie culoarea fiecărui tabel ca headercolor și, în codul întregului document, câte un bloc TableGroup după definițiile Ref pentru fiecare grup de tabele care conține un tabel. AML scrie culoarea unui tabel ca cel mai apropiat dintre numele de culori din AML.

ON DELETE și ON UPDATE

Acțiunile ON DELETE și ON UPDATE ale unei relații se setează din meniul ei contextual (consultați ON DELETE și ON UPDATE).
Țintele cu ✓ în coloana ON DELETE / ON UPDATE a tabelului din secțiunea Limbaj scriu acțiunile pe care le setează o relație; pentru o acțiune lăsată la Not set nu se scrie nimic.
Acțiunile pe care le păstrează țintele ORM depind de baza de date selectată, în timp ce AML și DBML le păstrează pe toate (consultați Bază de date).

• Doctrine scrie doar ON DELETE, deoarece Doctrine nu are ON UPDATE. Adaugă onDelete: 'CASCADE' la fiecare atribut #[ORM\JoinColumn] al asocierii ManyToOne sau OneToOne de pe partea proprietară, de exemplu #[ORM\JoinColumn(name: 'user_id', referencedColumnName: 'id', nullable: false, onDelete: 'CASCADE')], și nimic la asocierea OneToMany sau OneToOne de pe partea inversă. O relație către o coloană unică ce nu este cheia primară rămâne sub formă de coloane simple, pe care Doctrine le mapează fără asociere, deci nu scrie nicio acțiune pentru ea.
• Drizzle le scrie cu litere mici. La .references() apar ca opțiuni, de exemplu { onDelete: "cascade", onUpdate: "set null" }; la un foreignKey(), pe care îl primește o cheie cu mai multe coloane, sunt înlănțuite, de exemplu .onDelete("restrict").onUpdate("no action").
• SeaORM le scrie pe relația belongs_to a tabelului copil, întâi ON UPDATE, cu numele din SeaORM NoAction, Cascade, SetNull, SetDefault și Restrict, de exemplu on_update = "Cascade", on_delete = "SetNull". Relația has_one sau has_many a tabelului părinte nu primește niciuna.
• Sequelize scrie intrări onDelete: "CASCADE" și onUpdate în ambele apeluri de asociere: hasMany sau hasOne, și belongsTo. O cheie cu mai multe coloane nu primește apeluri de asociere, deci Sequelize nu scrie nicio acțiune pentru ea.
• SQLAlchemy transmite argumentele ondelete="CASCADE" și onupdate către ForeignKey() pentru o cheie cu o singură coloană și către ForeignKeyConstraint() pentru o cheie cu mai multe coloane.
• TypeORM scrie opțiunile onDelete: "CASCADE" și onUpdate pe @ManyToOne sau @OneToOne de pe partea proprietară, niciodată pe partea inversă. Omite întotdeauna SET DEFAULT, deoarece TypeORM l-ar scrie ca DEFAULT, pe care nu îl acceptă nicio bază de date.
• DBML adaugă setări la definiția Ref, de exemplu [delete: set null, update: no action].
• AML scrie o relație care are o acțiune ca instrucțiune rel separată, cu proprietăți, de exemplu {onDelete: cascade, onUpdate: "set null"}, în loc să o scrie direct pe coloana ei.

JPA nu scrie niciuna: JPA standard nu are nicio opțiune pentru ele, iar generatorul nu folosește @OnDelete din Hibernate. Nici Mermaid nu scrie niciuna, deoarece o linie erDiagram nu are loc pentru ele.
În fila Code Generator a panoului Proprietăți tabel, care afișează un singur tabel, DBML nu scrie nicio definiție Ref, iar AML nicio instrucțiune rel, deci niciuna dintre ele nu afișează acolo acțiunile; AML păstrează direct pe coloana ei o relație cu o singură coloană care are acțiuni, la fel ca pe una fără acțiuni. Acolo, Mermaid nu scrie deloc linii de relație. Doctrine și SeaORM scriu acolo aceeași entitate ca în întregul document, inclusiv acțiunile.

Stil de denumire

Opțiunile Table Name Case și Column Name Case acceptă fiecare Pascal, Camel, Snake și None.
Valorile implicite sunt Pascal pentru numele tabelelor și Camel pentru numele coloanelor. None generează un nume așa cum este scris în diagramă.
La orice stil, un nume pe care limbajul țintei îl rezervă este protejat prin escape acolo unde limbajul permite acest lucru, de exemplu @class în C# sau r#type în Rust, și redenumit acolo unde nu permite, de exemplu class_ în Java.

AML, DBML și Mermaid ignoră ambele setări și generează întotdeauna numele din diagramă.
Și SeaORM le ignoră: denumește câmpurile și modulele în snake case, forma pe care SeaORM o recunoaște la citire, și indică numele stocate în table_name și, acolo unde diferă, în column_name.
Pentru aceste patru ținte, panoul estompează ambele liste, cu mențiunea Not used by sub ele.

Bază de date

Tipurile de date se stabilesc în funcție de baza de date selectată (consultați Baze de date).
Alegeți-o în această filă din lista Database a panoului, din elementul Database al meniului contextual sau din căutarea rapidă, iar codul se rescrie imediat. Este singura setare de bază de date a diagramei, aceeași pe care o setează meniul contextual al pânzei și fila Schemă SQL, astfel încât o modificare făcută aici apare și acolo.
Drizzle își ia dialectul din aceeași setare: pgTable pentru PostgreSQL, mysqlTable pentru MySQL și MariaDB, sqliteTable pentru SQLite și pgTable pentru orice altă bază de date.
SeaORM scrie un column_type acolo unde, în lipsa lui, SeaORM ar crea un tip de coloană diferit pe PostgreSQL, MySQL, MariaDB sau SQLite și nu scrie niciunul pe MSSQL, Oracle, Snowflake sau Databricks, pentru care SeaORM nu are backend.

Baza de date selectată decide și ce acțiuni ON DELETE și ON UPDATE scriu țintele ORM.
Doctrine, SeaORM, Sequelize, SQLAlchemy și TypeORM omit orice acțiune pe care fila Schemă SQL o omite pentru acea bază de date, de exemplu SET DEFAULT pe MySQL și MariaDB, RESTRICT pe MSSQL sau orice acțiune în afară de NO ACTION pe Snowflake și Databricks, astfel încât se aplică acțiunea implicită a bazei de date. Lista completă se află în ON DELETE și ON UPDATE.
Drizzle urmează în schimb dialectul pe care îl scrie: codul mysqlTable omite SET DEFAULT, în timp ce codul pgTable și sqliteTable păstrează toate acțiunile, inclusiv codul pgTable pe care îl scrie pentru MSSQL, Oracle, Snowflake și Databricks.

AML, DBML și Mermaid sunt excepția: generează fiecare tip de date așa cum este scris în diagramă, deci setarea bazei de date nu le schimbă rezultatul, iar panoul estompează pentru ele opțiunea Database. AML și DBML scriu fiecare acțiune pe care o setează o relație, iar Mermaid nu scrie niciuna.

Delimitator

Opțiunea Bracket este oferită în panou, în meniul contextual și în căutarea rapidă doar cât timp limbajul este Doctrine, JPA sau SeaORM.
Este aceeași setare ca delimitatorul din fila Schemă SQL (consultați Schemă SQL), astfel încât o modificare făcută aici schimbă și modul în care fila Schemă SQL delimitează numele. Oferă SingleQuote, DoubleQuote, Backtick și None și pornește de la None.

• Doctrine: la orice delimitator în afară de None, fiecare nume de tabel, de coloană și de coloană de join este încadrat între apostrofuri inverse, modul prin care Doctrine marchează un nume care trebuie delimitat, de exemplu #[ORM\Table(name: '`order`')]. La None este încadrat doar un nume care o cere: un cuvânt pe care îl rezervă o bază de date, un nume care nu este un identificator ASCII simplu sau un nume tastat între ghilimele.
• JPA: la orice delimitator în afară de None, un nume de tabel care este un cuvânt rezervat este pus între ghilimele în @Table, de exemplu @Table(name = "\"user\""). La None este lăsat nedelimitat, așa cum îl lasă fila Schemă SQL.
• SeaORM: la None, numele sunt scrise așa cum le stochează baza de date: un nume de tabel care conține un punct este împărțit în schema_name și table_name, iar pe PostgreSQL un nume nedelimitat este convertit la litere mici. La orice alt delimitator, un nume este păstrat întreg, așa cum este scris.

Salvarea sau copierea rezultatului

Comanda Save file, din partea de jos a panoului de opțiuni sau din meniul contextual, salvează ca fișier codul afișat.
Fișierul este denumit ca orice export, <database name>-<timestamp>, urmat de extensia indicată în tabelul din secțiunea Limbaj, de exemplu shop-2026-10-12T04_05_06.ts, și ajunge acolo unde ajunge orice export în aplicația gazdă (consultați Exportarea). Java și JPA pun toate clasele într-un singur fișier .java, așa cum le afișează fila.
Meniul Export nu are niciun element pentru generatorul de cod, iar fila Code Generator a panoului Proprietăți tabel nu poate salva un fișier.

Pentru a copia codul, faceți clic pe butonul Copy din partea de jos a panoului sau treceți cu indicatorul peste cod și faceți clic pe butonul de copiere din dreapta sus a acestuia, singura modalitate din panoul Proprietăți tabel.
O notificare Copied! cu o bifă confirmă copierea timp de două secunde. Dacă browserul sau aplicația gazdă refuză accesul la clipboard, o notificare Couldn't copy to the clipboard cu un semn de avertizare semnalează în schimb acest lucru. O nouă copiere înlocuiește notificarea, în loc să adauge alta.
Textul poate fi și selectat, astfel încât puteți prelua doar partea de care aveți nevoie.